Asasinul Perfect

Buna! Am scris si eu ceva. Se numeste Asasinul Perfect. STiu ca s-ar putea sa am greseli de tastatura. Si pentru ca s-ar putea VA ROG SA NU SCRIETI DESPRE ELE si despre continutul povesti :innocent:

.
Asasinul perfect

Evadarea

In anul 2189, cu ultima tehnologie ramasa, intr-un laborator din S.U.A se lucreaza la asasinul prefect. Tehnologia este de ultima ora iar timpul este limitat. Patru doctori si cativa profesori de stinta lucraza la asasinul corect pe un copil de 6 luni pe post de cobai. In patru ore un doctor dadu din cap iar bebelusul fu dus la un centru in care era doar ea.

*

Peste trei ani ani parintii fetitei murisera iar destinul ei in acel loc groaznic era scris. Ea avea sa traiasca acolo si sa invete pana la 14 ani, ca orice alt copil. Dupa care ea ar fi fost antrenata pintre multi alti asasini.
Cand a ajuns la varsta de 13 ani incepea sa invete mai puternic clasa a VIII-a, a inceput antrenamnte sportive dar si de strategie si intuitie.
Peste un an intr-o dimineata, cam pe la ora 6:45 o femeie de pe coridoar striga:
- Trezeste-te! Elizabet! Hai o data!
- Da! Imediat! murmura ea.
Dupa 20 de minute cand era si ea imbracata, treaza, si curata:
- Sunt gata!
- Bine da-i drumu la incxalzire! Sase ture de alergare in sala de sport!
- Am inteles!
Dupa o ora de sport a urmat cea de strategie si intuitie. Acea era pusa la incercare logica , intuitia, strategia si modul de ati face planul neîntrecut era ceva ce pentru un copil naiv si prostut ca unul de trei ani cu siguranta ar vrea sa renute. Dar acea varianta nu era accesibila.Elizabet se descurca la asta dar totusi in ciuda logicei ei si desteptaciunii pana si ei ii ere greu. Ii spunea despre misiuni teoretice ear ea trebuia sa la rezolve. Cam asta era cel mai rudimentar lucru.
- Deci elizabet cam asta-i sfarsitul orei. Spuse profesoara.
- Larevedere! Aaa... stati un pic acuma am matematica?
- Da! Dupaia romana, istorie,gegrafie, biologie si dupaia la ora cinci o pauza de masa.
- Am inteles!
E si cam asta era o zi obisnuita a Elizabetei. Pare cam plictisitoare dar in aceia si timp bunicica. Dar dupa ora cinci ce credeti ca facea? Ceva atractiv sau banal? E ceva ca: dormitul sau evadarea. In fiecare noapte sa candea la un plan de evadare si in fiecare seară mai stergea ceva. Intr-o noapte s-a hotarat sa evadeze. S-a luat o harta a orasului si a zbughito. Mai intai i-a spus bonei ca se duce sa se plimbe prin gradina. Apoi portarului nr 1 (adica cel care pazea întâia poarta) ca vrea sa ii spuna ceva portarului nr 2. la portarul nr 1 a excaladat zidul. Dupa cum va dati seama logic caau vazuto si au luato la fuga dupa ea.ajungand la ultima poarta, cea nr 37, s-a dus prin poarta unde numai era nimeni spre surprinderea ei. Era ora 21: 35 si deja se intunecase pentru ca, era toamna. Afara i-au pierdut urma. Cam pe la ora 22 :38, fetita deschise harta si se indreptaspre primarie pentru a gasi informati.
Ea a ajuns in dreptul primariei la ora, 24:42. Ea nu stia cum arata lumea de afara si nici anumite lucruri precum distractia. S-a apropiat de cladirea imensa de vreo douazeci de etaje, vopsita in alb cu milioane de geamuri. Intrand in primarie o gramada de oameni vorbeu despre diferite chestii. Oamenii aceia erau imbracati in costume de diverse culori. Mergand putin mai departe a dat de niste scari rulante, lifturi si oameni cu ,,telecomenzi " din sticla de culoare albastru inchis. S-a dus la scarile rulante unde erau cinci butoane . Pe unul dintre ele aratau sageti verzi un dintre ele in sus alta in jos iar alta o sageta rosie in lateral. Fata apasa pe butonul cu sageta rosie. Iar dintr-o data aparura niste benzi rulante chir sub picioarele ei. Apoi acele doua butoane ramse fara nici o imgine incepea sa scria ceva. Dar nu pute sa priceapa ce scria acelea nu erau litere ci semne. Apasa pe butonul din dreptea cu semne pe el si banda se misca in lateral pana cand din seni aparu o usa din sticla foarte groasa. Nu era nici o clanta. Usa s-a deschis singura cand ea se apropie de usa. Intra intr-o camera spatioasa unde iarasi eru aceleasi scari, aceasi butoane dar numai erau lifturi. In mijlocul cameri se aflau mese foarte destul de lungi cu diverse hartii si telecomenzi. Fata se tot intreba: ,, Ce-i cu telecomenziile astea? Si locurile astea? " in internat erau lucri normale si netehnologizate.
Dintr-o data un om din spatele ei ii zise:
- Fetit-o na-i ce cauta aici! Cine esti? Unde sunt parintii tai?
- Aaa..sunt Elizabet. A... afara. Ellizabet nu stia ce e cu omul acela. Si se tot intreba ce vrea...acel om.
- Afara? Dute lai ei! Si ramai acolo unde ti-e locul!
- Domnule scuzati-ma ca va intreb dar cine sunteti?
- Sunt paznicul primariei. Dar dintr-o data un om ii spuse ceva paznicului, iar ea fugi dand-usi seama ca fusese urmarita de acel om. Acel om era de la internat.
- Unde fugi? spuse omul acela . Stai!
Elizabet fugea cat o tineau picioarele. La un momendat ea se opri din alergat pentru ca, isi dadu seama ca nu mai era nimeni care o urmarea. O lua drept inainte pe trotuar. Facu dreapte apoi drep inainte a mers ceva pana cand a vazut o gradina fantastica cu flori. Incepuse ploaia. Era un motiv clar pentru ea sa paraseasca zona. Trebuia sa se duca undeva unde ar avea un acoperis deasupra capului. Singurul loc care-i trecea prin minte era o cladire sau internatul. Dar sigur nu s-ar fi dus la internat asa ca, a mers pana cand a dat de un bloc extraordinar de inalt mai mare dacat primarie poate chiar triplul ei. Dupa parerea ei 130 de etaje. Ma rog cert era ca usa blocului era deschisa. Intrand in bloc putea observa o ,,lista" cu butoane pe care erau diferite cifre ca 45 sau 89 care indicau nr apatamentelor. Butoenele erau de la 1 pana la 390. erau lifrturi in scara si o banca, la fiecare etaj.
Cineva cobora cu liftu apoi zise:
- Stai pe loc!
Fata ramase incremanita cand il vazuse pe baiatul blond cu ochi verzi, si cu un pistol in mana era o situatie critica.
- Cum te cheama?
- Elizabet.
- Hmm...si mai cum?
- Brindwich. Elizabet Brindwich.
- Bine Brinwich, sau poti sa iti spun Elizabet?
- Poti.
- Bine... am ceva sa-ti spun: vi la centru?
- Nu. Nu am gand sa ma mai intorc.
- Bine... tu ai vruto.
- Dintr-o data baiatul o impusca cu pistolul cu tranchilizante. Elizabet cazu la pamat iar baiatul chema alti patru baieti parca mai mari decat el.
- Haideti sa folisim A.T . Spuse baiatul su ochi verzi.
- Bine. tu si cu mine o vom ridica. James tu pornesti aparatu de teleportare (A.T.).
Dintr-o data cand baitul apasa butonul rosu de la o ,, telecomanda" ceva ca un camp ii inconjura, si deodata disparura. Teleportandu-se de la acel bloc la centru le lua doar un minut. Desi in realitate, iti lua doua ore bune. Elizabet se scoate din somn in patul ei, inconjurata de acei trei baieti. Era putin speriata dar totusi avea numeroase intrebari de spus. Hotara sa se prefaca ca doarma pentru a nu pune nistre intrebari aiurea mai intai se gandi la ce avea de spus. Deci incepu asa:
- Cine sunteti voi? spuse ea pe un ton ragisit.
- Noi? Pai eu sun Josh. spuse baiatul cu ochi verzi.
- Eu sunt James. zise un baiat cu ochi albastri si cu parul brunet.
- Eu sunt Cevindo. Cev, pur si necomplicat ( se pronunta Chevindo). Zise pe un ton mai increzator un baiat cu ochi innegriti si cu parul brunet.
- Dar ce se intampla aici de ce ma aflu aici si...
- O sa iti spun eu, acum. Pai, totul a inceput acum 14 ani. Se svonea ca avea sa aiba loc un al trei-lea razboi mondial iar America si cu Japonia, se unisera pentru a crea un luptator invincibil. Un asasin. Asa ca, proiectul s-a numit asasinul perfect. Ei aveau nevoie de un cobai pentru a vedea daca va merge acel proiect. Au adunat aparatura de ultima tehnologie ramase, din cauza unei eplozi la inventi si rubrici. Adica un loc unde se inentau noi calculatoare. Noi, cei care au creat proiect au reusit sa obtina ceva pentru a crea un asasin. Dar sa sti ca nu era un calculator obisnuit sau o aparatura obisnuita era una facuta speciala pentru acest proiect. Care avea ca scop sa mareasca limita normala a omului in legatura cu abilitatile fizice. Incepand sa lucreze pe o fetita, adica tu. Ei au reusit sa termine proiectul cu succes darsi-au dat seama ca parintii tai te vor vrea inapoi nu sa stai la noi la centru. Parinti tai au fost anihilati. S-au gandit sa adune si profesori si mai multi oamanei pentru a te creste pe tine si a te face perfecta. Dupai dupa un an am fost trimis si noi numai ca parinti nostri nu au murit din cauza lor ci a nostra noi a trebuit sa fugim, la fel ca si tine eram nespusi de deprimati. Cand ne-au gasit pedeapsa a fost omorarea rodelor si a tuturor cunoscutilor. spuse James.
- Dar voi unde v-ati antrenat?
- La un centru ca si tine.
- Unde e acel centru?
- Vezi cladirea aceia mare facuta din sticla? Spuse tot el, aratand spre o cladire giganta.
- Da o vad. As vrea sa te mai intreb ceva... aa la ce sunt utilizate acele telecomenzi? Sau ce inseamna acele semne?
- Telecomenzile la teleportat si la orce are legatura cu tine ca de exemplu schimbare nuanței parului. Semnele acelea la cum sa-ti spun eu ele au o legatura cu orice aparat cu semne pe el. Ori unde teai afla daca telecomanda ta are sau mai degraba spus sigur ca are pot sa apara indiferent ce benzi rulante oriunde te-ai afla. Unul dintre semne va insemna: banda rulanta drepta, banda drept inainte sau invers. Ai sa primesti si tu una. Aaaa da si inca ceva ai priceput?
- Da cred ca da... zise ea ca si cand iai fi zis ca nu sti cati pasi ai facut.
- Foarte bine sper sa fim o echipa buna.
- Multumesc.
- Cu placere
- Voi astepta mult pana sa fiu intr-o echipa aaa cu voi in echipa?
- Nu vei astepte poimaine e ziua ta. Si ca, cadou vei primi accesul in echipa noastra.
- Yupy! Multumesc Josh, va multumesc!

A saptesprezecea camera.

Dmineata, la ora 9: 45 Elizabet se trezise si era gata imbracata dar mai putin aranjata pentru ziua ei. Se imbracse cu o bluza bleo extrem de deschis putin mulata pe corp. Avea o pereche de blugi si niste tenesi obsidian in picioare. Paral inca era foarte ciufuluit.
Hotarata s-a dus la baie si s-a pieptanat. Parul ei brunet si l-a prins intro coada. Ochii ei albastri erau putini rosi deoarece azi noapte nu dormise prea mult. Era foarte emotionata pentru ca, nu stia cum sunt ceilalti . ma rog, ea asa ii stia dar nu stia daca vor mai veni si alti sau doar cei de ieri. ,, De-a bea astept oh... oare va veni si Cevindo?"
Soneria se auzi iar ea venii gratioasa spre usa iar mai intai intreba:
- Cine e?
- Eu... Josh
- Da... bine deschid acum.
- Merci. Elizabet.
- Merci doar atat?
- A da... la maulti ani
- Multumesc. Unde sunt ceilalti? Au venit la centru, nu?
- Da au venit sunt in componentă de jos adica la mancare.
- Aha... as putea sa te intreb ceva?
- Da zimi.
- Hei bine imi zici cum se impart echipele si cum o sa fie munca.
- Pai pentru inceput echipele se impart in echipe de catre 4. Dintre ei unul este sef adica eu. Asta se hotaraste prin lupta decisiva. Numerotarea echipelor ca sa spun asa sunt doar 2.095 de asasin calificati adica excelenti. Iar mai prostuti 50.895. in legatura cu tine, tu o sa incepi deabinelea deabea peste un an anul asta tu doar o sa inveti fiind cu noi in echipa. Ar fi bine sa prinzii ritmul pentru ca, asa va fi cel mai usor. Evem un sediu in Japonia. O sa iei avionul peste cateva saptamani pana atuncia te vei acomoda cu noi.
- Perfect! Sasa nu eram pregatita sa fiu asa dintr-o data fara...fara antrenament.
- Ma bucur ca-ti place! Acuma ai vrea sa inceapa petrecerea?
- O petrecere? N-am avut niciodata!
- E acum o sa ai pentru ca anul asta esti un vice-asasin.
- Mda... ma rog pot sa te intreb ceva cine a infiintat cest proiect?
- Aaa... domnul Ratikan.
- Domnul Ratikan? Parca ar fi un nume de munte, sau de canibal.
- Parca ar fi putin spus e mare cam de 1 metru 98... cam asa ceva...
Dupa o discutie, mai lunga despre domnul Ratikan, cei doi coborara jos, la etaul 1. acolo ii asteptau binenteles, James si Cevindo.
- Elizabet as vrea sa-ti spun ceva. Spuse Cevindo.
- Da... zimi. Elizabet era rosie toata.
- Main e ai vrea sa te duci cu noi in japonia domnul Ratikan ar vrea sa te mai vada odata. Aa si inc a ceva vei primi cateva manual pentru a stii mai bine cea ce faci.
- Da desigur... luam avionul?
- Nu, nu crzi ca e cam invechit ?
- Ba da, dar atunci cu ce?
- Cu un A.T.
- Cu un ce?
- Cu un A.T aparatul de teleportale.
Raspunsul era putin dar putin cam dificill pentru Elizabet pentru ca ea nu stia ca fusese dusa cu un A.D. Insa doua lucruri ii macinau mintea: ce fel de om e dl. Ratikan si daca chiar murisera parinti ei. S-ar fi putut intampla orice altceva. Sa fi fost despartita de ei, sa fi plecat, sa nu o mai vada sau sa fie si ei asasini, sau cinestie poate sunt prieteni cu dl. Ratikan. Ea ar fi vrut sa intrebe despre asta dar s-a gandit ca ar putea sa nu ii zica daca ii intreba. In mintea ei isi punea tot felul de intrebari, dintre care intrebase n cele din urma:
- Scuzama Cevindo...as putea sa te intreb ceva?
- Da... zimi dar scurt!
- Unde este sediul nostru? De ce mergem in Japonia?
- In japonia este sediul nostru si al celorlalti. Si de cemergem in Japonia? Pentru ca, acolo se afla dl Radikan si acolo vom incepe.
Era ora 12:45 si ei trebuiau sa termine de vorbit pentru ca, trebuia sa urmeze petrecerea aniversara, cand cineva intra pe usa si zise:
- Domnisoara, Elizabet trebuie sa veniti putin! A sosit un domn numit Cornlashtet. puse un domn destul de baran care-i tinuse locul bunicului elizabetei.
- Da... bine vin imediat, Sharah.
Elizabet se ridica in picioare catre poarta. Acolo il astepta acel domn Cornlashtet , iar Elizbet nu stia ce vroia de la ea. Asa ca, nu mai sta pe ganduri si zise:
- Domnule....Conlashtetty
- Ma cheama Cornlashtet. C-o-r-n-l-a-n-s-h-t-e-t. Am venit din partea domnului Ratikan.
- A dl Ratikan, ziceti? Ce vrea de la mine doar vin maine la el!
- Intocmai vrea sa vii astazii la el nu maine. Pe la ora cinci daca se poate daca nu voi veni asta seara sa va iau cu mine.
- Am inteles. Vin astazi la cinci. Va rog sa intrati. Ati putea sa imi povestti mai multe despre aceasta slujba. Ati putea sa imi spuneti de ce domnul Ratikan nu a venit el insasi aici sa vorbeasca cu mine? Sau poate nu pot a ramna aici?
- Domnul Ratikan nu are timp sa vina. Trebuie sa se ocupe de ogramada de alte lucruri. Din cate cred ca nu stii, o sa faci si alte lucruri in afara de sasinari. Multe lucruri cum ar fi: jafuri, cautarii , rapirii, misiunii pe Marte, dar si pe alte planete.
Cred ca va dati seama ca Elizabet nu vroia sa devina un asasin sau absolut orice altceva ce are legatura cu omul acela. Dar pe deoalta parte era singura solutie pentru ce vrea sa afla: motivul morti parintilor ei sau daca mai sunt in viata. Asa ca s-a hotarat sa o faca pe o perioada scurta pana cand va afla cea ce vrea. Domnul Cornlashtet era stilul de om care te punea la colt ipotetic vorbind.
Drumul spre Japonia o facea sa se transfome din fata cu tupeu in domnisoare timiditate.
Dupa petrecere Elizabet, insotita de Cornlashtet, Cevindo, James si Josh, se indreptau spre Marele Teleportator. Era o masinrie uriasa de vreo doi metri. Masinaria era pusa intr-o camera larga, de 15 metri latime. Incaperea era numai geamuri si mii de mini seifuri, puse in spatele masinariei. Restul incaperii era acoperita de un ecran urias si cateva calcultoare cu plasma. Josh se apropia de cel mai apropiat calculator de masinarie. Ofta , apoi zise:
- Trebuie sa ne ducem, acum eu voi vedea distanta dintre America si Japonia. Asteptati aici! Josh se conecta cu leptopul la memoria calculatorului, tast ceva la calculator, puse un disc in calculator si apoi se uita la leptop. Isi deconecta leptopul si il lua in brate. Se apropie de masinarie, si deschise o usa din sticla.
- De ce trebuie sa faca toate astea? Sopti Eizabet fara ca josh sa o auda.
- Pentru a nu se intampla vreo greseala pe parcursul calatoriei. El dupaia le va introduce in M.T., vom intra pe usa acea si Pocc ajungem in 3 minute in Japonia in sediul nostru. El repeta asta pentru a nu se intampa o nenorocire: imagneazati doar cum ar fio sa te afli intr-o banca sau intr-o locuinta a altui om, iar dupaia sa sune la politie?
- Pai...nu va confruntati zilnic cu politia?
- Nu e chiar asa noi flosim teleportetoare mici care nu por efectua greseli pe distante scurte.
Josh intra in interiorul masinariei, iar ceilalti dupa el. Josh apasa pe singurul buton de acolo. El era albastru-violet. Si ca prin minune, masinaria pornii in functiune. Un camp de forta alb, inconjura masinaria iar in doua minute POCC. Se aflau intr-o camera fastuasa plina cu reviste si fel de fel de ultime tehnologi ca de pildă televizorul cu inernet plus vedere intre prieteni. Josh se arunca in patul de langa el, si atipi. James se duse la leptopul lui Josh. Cevindo se urca pe scarila rulante primitoare imbracate intr-un covor alb. Camera era foarte spatioasa si demna de invidiat. Masa din camera era plina de gustari, diverse dulciuri. Cel mai atragator lucru era un ecran gigantic, pe langa care se aflau patru telecomenzi de teleportare. In camera se afla o usa din geam negru. Elizabet se propie si nefiind oprita de nimeni deschise usa. Usa ducea la un hol foarte lung. Cu 16 usi. Elizabet deschise prima usa iar inauntru se afla un dormitor. Pe usa scria Josh. Evident era camera lui. Pe a doua usa scria James si pe a treia scria Cevindo. Pe urmatoarea in locul in care ar fi trebuit sa fie scris ceva , era un loc liber, iar alaturi prins un pix. Elizabet isi scrise numele. La aptra usa, intrai in subsol. La cincea un alt subsol, a sasea o bucatarie, a saptea o baie la fel la celalte patru. La a doisprazece ausa era podul. La celalalte patru se aflau camere supra telehnologizate.
Intra inapoi in camera unde se afla Josh si James. se uita la scarile rulante, si cuprins de curiozitate urca. Acolo sus il gasi pe Cevindo, care citea. O dezordine totala il inconjura. Elizabet lua in mana un caiet. Deschise prima pagina si citii titlul ,, Misiunea primarie" urmata de ,,Proiectul M.V.A''. Cevindo se ridica in picioare, se apropie de Elizabet si zise:
- Daca vrei iti dau o carte sa citesti dar acum nu poti sa citesti asta! Vei afla poate, mai tarziu despre ce ai citit acum cred ca ar trebuii sa iti arat casa? Bine, cred ca sunt nevoit. Dar sa stii ca eu acuma nu vvoi face asta si o va face Josh. JOSH!!!!!striga el. Cevindo era un pic cam aspru cu Elizabet.
- Hei, dar unde este domnul Conlashtetty?
- A plecat.
- Unde doar nu s-a evaporat asa pur si simplu?
- S-a teleportat la domnul Ratikan.
- La domnul Ratikan?
- Da la el.
- Eu cand o sa ma duc la el as vrea sa il intreb ceva!
- Cand o sa afli mai multe acum o sa iti arate Josh. JOSH!!!
- Tacerea era deplina. Deodata se pornira scarile rulante. Era Josh. Deschise usa , apoi se uita la Cevindo si zise:
- De ce m-ai chemat?
- Pentru ca trebuie sa ii arati ei tot ce trebuie ce vrea si ce avem voie sa ii aratam mai pe scrurt un tur simplu al casei.
- Bine...hai Elizabet!
- Da vin!
- Elizabet, aceasta camera e a lui Cevinido. Acum, o sa coboram. Josh ii arata lui Elizabet camera in care au aparut cand a fost teleportata. Dupaia, el, a deschis usa acea si au intrat intr-un hol lung . pe fiecare parte a peretelui se aflau 8 usi. Adica in global 16 usi, si o camera pe care ea nu o vazuse data trecuta. Mai intai josh ii arata camera lui pe care chiar scria cu litere mari Josh. pe a doua usa scri cu litere inclinate Cevindo, iar apoi chiar langa acea usa scria James normal. Elizabet acestea sunt dormitoarele nosrte nu ai voie sa intri acolo deoare ce, e trebuință de intimitate. Noi avem camere de filmat acolo asa ca, daca te vedem la noi in dormitoare, tu poti sa ne spui ca nu ai fost caci tu ai fost ma rog, acum nu cred ca este cazul pentru ca, esti nou venita si nu o sa o faci dar poate candva cinestie...spuse el, aratand cu mana spre ele.
Elizabet se gandea daca el stia ca a fost acolo. Oricum nu cred ca era cazul. Dupaia se indrept spre o adoua camera, care avea locl in care trebuia sa fi scris un alt nume gol.
- Elizabet acolo iti vei scrie numelesi va fi camera ta. Poti intra daca vrei. Uite acesta este locul in care iti vei scrie numele tau.
Elizabet dadu din cap in afirmativ. Josh incepu sa mearga si ii arata doua usi. Erau doua intrari in subsol. Josh o condu pe Elizabet in prima intrare pana la subsol acolo era o centrala, si cateva lucruri. Elizabet vazu un calculator pus pe o masa, un televizor cu plasma pus pe perete, intr-o vitrina opt telefoane mobile, doua telefoane fixe pysa pe aceasi masa cu calculatorul si o canapea.
Josh urca scarile urmat de Elizabet. Cand intra pe a doua usa, cobora scarile si aparura late doua usi. Josh intra pe prima si ii arata aceasi camera pe care o vazusera adineauri. In adoua usa elizabet vazu un ecran cat tot peretele, iar ecranul gigantic arata partu pesoane dintre care trei dintre ei erau Josh, Cevindo si James. A parta persoana era domnul Ratikan. Dedesuptul ecranului era o tastatura, o masa pe care era asezata tastatura si mausul. Dedesuptul mesei era calculatorul. Elizabet se intreba daca Josh vea sa miste mausul sau sa tasteze ceava la tastatura. Ea primi deja un raspuns. Josh se apropie tasta ceva ce nu isi daduse seama si cat ai clipi calculatorul se inchisese.
Josh ii facu lui Elizabet semn sa plece. El ii deschise usa si continua turul. Urmatoarea incapere era o bucatarie aparent normala. Josh zise cuvantul Berta. O lumina se aprinsese.
- Buna dimineata! Draga Elizabet eu sunt Berta. Domnule Josh ma-ti chemat?
- Da.
- Foarte bine ce doriti?
- Doua ciocolate calde. Domnisoara elizabet nu are limba?
Si dintr-o data imaginea virtula mai bine spus Berta, facu sa apara doua cicolate calde. Imaginea ei arata ca o menajera cu sort al si cu rochie neagra. Era suficient de plinuta dar nu in exces. Parul ei era carliontat si scurt. El era alb si cu o brosa cu fluturas in el. Avea o privire cald si primitoare. Daca nu stiai ca acea imagine apare la auzul cuvantului Berta ai fi zis ca e o fantoma cam ciudata.
Elizabet rosii cand Berta spuse ca nu are limba, iar facandusi curaj spuse:
- Ba da am limba dar sunt cam timida.
- Nu-i nici o problema. Poftim. E ciocolata ta. Iti place?
- Da. Multumesc e delicioasa.
- Nu mai exagera. Apropo, de cat timp esti aici draga mea? Nu te-am mai vazut.
- De astazi.
- Aha...draga mea. Daca ai nevoie de mine sa-mi spui! Sau vreo intrebare.
- Ok.
Apoi Josh o facu pe Berta sa plece. Josh pleca si ii arata patru toalete. Erau frumoase. Pe fiecare usa scria barbati sau femei. Pe ultima usa scri femei iar pe primele barbati. Dupaia ii arata un pod care mai degraba ar fi o masarda. Josh se opri. Isi scoase cheile, si deschise prima usa. Era trespresecea camera. Acolo se aflau lasere si tot felul de arme era o camera forte supra tehnologizata. La fel erau si celelalte trei. Apoi Josh se apropie de cevasi zise Berta, iar ea aparu imediat. Oare de ce o chemasae din nou? Aceasta intrebare ii veni imediat in minte Elizabetei.
- Domnule josh vreti sa va deschid usa nr saptesprezece?
- Da ,Berta.
- Ce usa? Il intreba Elizabet.
- Inca una aceasta esta camera cea mai importanta. Apropo Berta citeste si gandurile.
Elizabet se uita la imaginea virtuala a Bertei. Berta isi ridica mana si isi stanse pumii.
Apoii, o usa din sticla aparu. Era o usa glisanta. Josh nu o deschise si zise:
- Parola B.Q.2.9.
Deodata usa se deschise iar inauntru era o incapere enorma era in jurl de 4 metri latime si 3 lungime. Pe jumatatea primului perete era un ecran si un calculator lafel ca in subsol. Nu mai ca, mai erau inca doua monitoare, mari intocmai cat peretele ir langa ele se aflau doar cateva butoane si altele aceasi ca cele de la scarile rulante. Elizabet isi dadu seama ca inițialul ecran si calculatorul au legatura cu ceilalti asasini si domnul Ratikan. Celalalte doua monitoare aveau scopuri diferite: primul sa tina controlul asupra casei, sistemul de aparare, locul de unde vedeai toata csa prin ce,erele de filmat si locul de unde puteai altera personalitatea lui Berta. Dar al doilea putea face sa apara sau sa vezi armele, avioanele, teleportatoarele si unde se afla echipa in orice particica de pe Pamant. Butoanele identice cu cele de la scarile rulante faceausa apara asa ceva plus benzii rulante si directia lor. Mai era un scop al incaperii aceia pe care ea nu il stia.
- Elizabet, trebuie sa-ti arat ceva. spuse Josh.
- Da ce?
- Pai...mai este si garderoba si locul prin care facem sa apara celelalte arme, chiar de la marele sediu... adica altul nu asta. Josh se apripie de o particica de perete gol, apoi puse mana pe el. Dintr-o data aparu o usa din sticla glisabila si dupa ea niste scari rulante. Josh cobori scarile urmat de Elizabet. Jos, se afla o usa la fel ca cea pe care au intrat. Acolo mai puteai vedea si o masa din sticla. Pe ea era un singur lucru un buton. Pe aceasta masa daca apesi buton vor aparea niste imagini holografice ale armelor de la marele sediu, spuse Josh foarte concentrat pe cea ce zicea. Josh apasa pe butonul de pe masa, si deodata aparura imaginile holografice. Josh puse mana pe un mini laser si deodata nu mai era nici o imagine ci, mini laserul. Dupaia Josh, se apropie de usa glisanta facuta din geam. O deschise. Acolo se aflau 34 de costume. Cate patru costume identice pentru fiecare dintre cele patru costume.
,, Ooaaa...ce de costume... dar oare ale cui? Poate or fi ale nostre pentru misiuni. Hmm... sunt cam ciudat dar banuiesc asa trebuie sa fie de exemplu primul cred ca este mula. E negru cu o masca pentru ochi, ochelari cu infra rosu! Sunt pusi chiar pe uar. Costumul e din piele ddar oare a cui o fi? Dupa mine e cam mic pentru Josh... hmmmm... poate o fi al lui Cevindo?'' se gande Elizabet. Cu gura deschisa, se uita la care ar fi putut fi al ei. ,, Oare o fi acesta? E superb...''
continua ea sa se minuneze cu probabilul ei cortum visiniu, cu o cingătoare aplecata spre parte dreapta, su o perechi de pantalonasi stramti pama la genunchi, cu un maieoas mulat si cu acea bandana de maini! Si sa nu uitam de acele cizmulite frumoase! Ciamultele si cureaua, erau negre.
,, Asta e fata aia Elizabet... sigura care are abilitatea de asasin completa. Desi nu pare cred ca, cu putin antrenament ne-ar putea invinge pe toti trei! Cred ca daia Cevindo e asa de distant cu ea... stiu ca James e cam orgolios dar pana acuma desi e elegant n-a avut nici o prietena... cred ca o place... sper sa nu o obtina. Daca o va otine el, eu nu o s mai raman cu nimic. e frumoasa si cred ca imi place! Dar totusi, nu cred ca i-ar strica o mica schimbare. '' se gandi Josh uitanduse la ochi Elizabetei. Ea observand ca el se holbeaza la ea, zise:
- Stiu ca poate par cam nepoliticoasa dar te rog poti sa nu te mai holbezi la mine?
- Aaa...eu!? nu ma holbam la tine, ci ma uitam la cearcanea ta! Cred ca nu ti-ar lipsi un somn dar asta ar insemna sa nu te antrnezi! In plus tu erai aia care casca la costumele astea!
- Nu ma holbam, ci ma uitam! Spre deosebire de tine!
Josh rosise. Se vedea clar pe fata lui ca era ori rusinat ori indragostit de Elizabet.
- Eu? Eu sunt...sunt...sunt complet....total indragostit de... parul tau....si il admiram!
Deci, acum ca ti-am spus poti te rog sa nu te mai iei de faptul ca iti admiram paru?
- Bine. Dar nu uita eu tot stiu ca te holbai... dar in fie hai sa nu iasa prea multe scantei!
- Bine. ofta Josh.

O intalnire cu domnlu Ratikan.

Era noapte. Stelele se vedeau pe cerul negru.
Elizabet dormea. Patul ei cu saltele cu apa, era perfect pentru o noapte lunga si pentru somnul perfect.
Josh era si el in camera lui. Numai ca nu dormea. Sse uita pe geam si se intreba: ,, Oare si-a dat seama? Ma uraste deja...'' Usa camerei lui era crapata. Veioza era deschisa desi se uita pe geam nu vroia sa nu mai vada pe unde merge.
Cevindo nu dormea. Se gandea la intarnirea de maine cu domnul Ratikan. Dar cea ce-l presa cel mai mult era un solitar lucru: se temea de punstul de observatie al ei. Elizabet observa orice nou. Si nu neaparat nou chiar orice.
In camera lui James, luminile si televizorul, aprinse. In ciuda aparentelor, James dormea.
Se facuse ora 02:45. elizabet se trezise. Vroia un pahar cu apa. S-a ridicat, si s-a indreptat spre bucatarie. Ea cand deschise usa de la bucatarie nu stia ce sa faca. Frigiderul nu se deschidea, iar ea nu gasi nici un pahar. Isi aminti ceva. Numele Berta. Ea il rosti imediat iar ea aparu si zise:
- Ma-i chemat scumpa mea?
- Da.
- Ce doresti, la ora ast?
- Un pahar cu apa. Frigiderul nu mergea asa ca te-am chemat pe tine.
- Draga mea frigiderul si alte chesti inafara camerelor vostre fara s-ami cereti sunt inacmisibile. Casa esta facuta in asa fel incat eu sa controlez chestiile caznice. Voi niciodata n-o sa dati cu aspiratorul, la fel cum n-o sa deschiseti frigiderul. Poftim. Acesta esta paharul tau cu apa. Sper sa nu te superii caci n-am stiut daca vrei cu sau fara gheata. Asa ca, ti l-am facut pur si simplu rece.
- Dar parca stiai sa citesti gandurile.
- Asa e. Stiu. Dar acum nu am facut-o fiindcă nu am voie sa o fac de capul meu. Trebuie sa-mi zici tu daca imi dai voie si cand, sau daca tot momentul sau daca doar uneori pot sa iti citesc gandurile. Daca vrei te pot imbraca si eu dar numai daca vrei. Caci in legatura cu facutul patului asta o fac oricum. Pot sa schimb si colorit peretilor dar doar cum imi zici tu. Ai inteles? Ca la restaurant, ca la hotel sau ala berta daca asa vrei sa-i zici.
- Bine. Am inteles. Multumesc.
Elizabet se intoarse in camera ei si se culca la loc.
,, Nu, nu! Ce le-ai facut?''. Elizabet avea un cosmar. Visa ca, domnul Ratikan o rapise pe Berta si pe toti care locuiai acolo. In vis, totul era închis la culoare doar personajele erau colorate. Intro parte a imagini pe care in cosmar Elizabet trebuia sa o vada adica cum domnul Ratikan ii omora pe ei, aparea o lumina. Era domnul Cornlanstetty. El, avea bratele larg deschise si zicea in continu ceva. Nici macar Elizabet nu stia ce zice dar in vis desi nu pricepea zicea termina! Dintr-o data aparu in acea poză sinistra scris cu sange: Inca odta!
Zorile zilei aparura. Era dimineata. Elizabet nu se trezise. Insemna doar un lucru cosmarul continua. Ea transpirase. Se ridicase desi dormiind. James se trezii debutantul si ii sari in ajutor. Ii puse o carba umeda pe frunte iar ea nu se mai trezea.
,, Acest lucru se va intampla...se va intampla! Nu te ascunde se va intampla!'' aceasta voce ramsese singurul lucru din acel cosmar se auzea doar vocea unei femei. Deodata Elizabet tipa. Tot asa isi deschise si ochii iar apoi zise :
- Infarsit m-am trezit.
- Ai zis ceva? o intreba James, pe un ton ingrijorat.
- Eu? Nu.
- Foarte bine. Imbraca-te! Ne ducem la domnul Ratikan.
- La el? Astazi?
- Da. Astazi. E vreo problema?
- Nu... cred.
- Foarte bine. Hai imbraca-te! Eu am plecat deja.
- Bine..
Elizabet inchise usa dormitorului. Apoi zise:
- Berta.
- Da Elizabet. Ce este? Petul oricum ti-l faceam, ce e?
- Nu este vorba de pat si...pai...eu nu am haine aici. Ce ma fac?
- Ai deja in fiecare noapte, si imi cer scuze ca fara permisiunea ta, su iti citesc gandurile, iti i-au masura si astfel acuma ai rochii, bluze, tricouri, jeci, plovere, fuste si multe altele.
- Ooaaa... super! Mi le arati?
- Desigur. Berta se apropie de dulap deschise dulapul, si inauntru era o camera plina cu haine, pantofi, palarii si sepci. Apoi, ii arat fiecare haina accesorio si incaltaminte in parte. Vrei sa te ajut?
- Da multumesc.
- Bine. Ai putea sa te imbraci cu o rochie dar nu cred ca ar fi indicat. Ti-as sugera aceasta fusta de blug, cu tricoul acesta, cu sandalele astea si cu aceasta micuta superba curea. Acum am sa-ti arat accesoriile. Sunt in capatul coridorul. Nu sunt cumplit de multe dar sunt frumoase.
Dupa ce Berta ii mai arata cateva accesorii, elizabet inchise usa dormitorului, si se imbrcase. Tricoul alb, cu bretelute subtiri. Tricoul avea peste el un scris subtire cu bleo, My perfect gir! Fusta era mini, din blug inchis la tentă si aparand pe ea un model de ruptura. Sandalele erau albe, cu toc inalt, cu barete infasurate pe picioare pana la o distanta de doua degete de genunchi. Cureua era alba. Simpla, inafara de doua puncte de stras alb care nu prea iese in evidenta. Elizabet avea pe mana o bratara din argint. Pe degetul mijlociu de le mana stanga era un inel cu delfin.
Elizabet se mai uita odata in oglinda inainte sa plece. Deschizand usa, fu inatmpinata de James care ii facu cu ochiul. Elizabet rosii. Desii nu-l placea nu era obisnuita ca baietii sa-i faca cu ochiul. Era greu de crezut ca acei baieti erau asassini de elita.
In camera lui, Josh o chema pe Berta ca sa-l ajute sa se imbrace. Desi cuvantul frumos nu prea il atragea, Josh nici nu vroia, sa se faca de ras aratand ca un prostanac. Berta fu intelegatoare. Josh se imbraca cat ai zice peste. El le facu cu mana celorlalti sa vina. El scoase din buzunar mini teleportatorul si PLAAZZZ!
Eliabet isi imagina, ca aveau sa se teleporteze direct la domnul Ratikan. Dar, cand deschise ochii vazu ca se afla in mijlocul starzii.
O masina venea cu putere spre ei. Elizabet credea ca acela era sfarsitul. Dar nu fu asa. Masina se oprii in fata lor. Omul care conducea masina era domnul Cornlanstetty. El, le facu semn cu mana si la facu semn sa intre. James o trase de mana pe Elizabet. Toti intrara in limuzina, si inauntru domnul Cornlanstetty, le zise:
- Ce mai faceti? Aseara m-am dus la barul Tocmery. Avea noi prosperitati. Am cumparat vreo doua pentru voi. si, ce mai faceti?
- James, ce sunt prosperitatiile? Intreba Elizabet.
- Sunt niste pastiile cu... cum sa zic astea ne fac pe noi sa fim in forma.
- Deci, o sa am necesitate si eu?
- Nu.
In vreo doua ore ajunsesera. Parcasera intr-o parcare superba. In fata lor era o cladire inalta numai geamuri. Norii cenusii te faceau sa crezi ca e ora trei dupamiaza. Deodata se auzii un tunet. Imedeiat dupa el se vazu pe cer un fulger. Incepu sa ploua.
Josh, James, Cevindo, Elizabet ºi somnul Cornalnºtetty intrara. In fata usii un barbat mai plinut cu ochi bulbucati si cu un zambet pe fata care iti dadea fiori scoase din buzunar un aparat de fotografiat. El le facu o poza apoi, il baga la loc. Zambetul de pe fata lui te facea sa crezi ca tocmai atunci a fost eliberat de la nebuni.
Elizabet ezita putin in a da mana cu el. Pe fata ei poate nus evedea dar ura Elizabetei fata de el era un sentiment ce ar faceo sa-si dea demisia. Dar ea nu o va face pana cand nu va afla mai multe despre parintii ei. Il ura. Efectiv il ura. Omul acela ii transformase destinul in unul de criminal. Si asta nu e totul. Omul acela o despartise pe de parinti ei. Daca el i-a omorat, cu atat mai mult il ura.
Domnul Ratikan, zambi nespus de larg, iar apoi le facu semn cu mana sa intre si mergand dealungul coridorului, pana au ajuns la un lift. Liftul care era la etajul opt sute cobori repede la parter. Domnul Ratikan, mai intai se dus esa-si ea un pahar cu apa. Imdeiat intra in lift. Mirosul de tigara era imprastiat peste tot.
Ajunsi la etajul trei sute domnul Ratikan nu varsase nici cea mai mica picatura de apa.
- Deci Elizabet, ce mai faci? O intrebadomnul Ratikan uitanduse direct in ochii ei.
- Ce sa fac? Bine. incerc sa ma acodez cu gandul ca niciodata nu-mi voi mai vedea parintii din cauza ta!
- Din cauza mea da?
- Da. Din cauza dumneavoastra!
- Elizabet... termina! Ii sopti James.
- Nu! Nu am sa termin si sti de ce? Stii? Pai hai sa-ti spun eu de ce. Omul acesta mi-a omorat parintii sau cel putin i-a luat de lang mine.
- Draga mea, daca vrei sa stii dupa ce te-am transformat in asasin, te-am adus parintiilor tai, care era deja morti. MORTI!
- Cum? De cine?
- Asta iti va spune fartitu!
- Fratele meu? Eu nu am frati!
- Ba da ai. Crede-ma!
- Cine este?
- Nu vreau sa-ti zic.
- Atunci, cum il cheama?
- Nu pot sa-ti spun nimic mai mult decat ca e in echipa cu tine.
- In echipa cu mine...?
- Da.
- Cum arata?
- Este brunet.
- Care dintre ei?
- Iti vei da singura seama.
Elizabet nu putea sa creada. Avea ea un frate? Cine era? James sau Cevindo? Si chiar asa de ce nu i-au spus? Elizabet era hotarata sa afle.
,, O fi Cevindo? Nu, nu e el. E prea, prea... cam prea diferit fata de mine si in plus nici nu seamana cu mine sau cu tata... am doar un medalion cu tati si mama. Cred ca ar trebuii sa cercetez camera lui James. Dar ce o sa ma fac cu camerele de supraveghere? Stiu! O sa bat la usa, el o sa-mi deschida, can se va intoarce u spatele eu cercetez putin. Sau mai bine voi face o pana de curent. Si chiar daca e James, cum pot sa o dovedesc?'' Elizabet era hotarata sa afle.

imi pare rau ca m-am oprit asa dar nu mai stiam ce sa scriu :-(

. va promit ca voi face continuarea! :-)

_________________
Moartea e sansa.
Sa privesti viata sa ti-o jelesti,
Sa privesti ,, a doua sansa'',
Sa privesti sa gandesti,
Si niciodata viata sa ti-o jelesti!

( am incercat si eu sa ,, compun'')

Well...imi place povestea,dar ai mici greseli de exprimare si de gramatica (de cele de tastatura nu spun,pentru ca asa ne-ai rugat,dar sa stii ca ele exista....) care fac povestea cam greu de inteles.
Imi place continutul si abia astept sa vad cine este fratele Elizabetei (scuze ca nu scriu numele corect,dar ma cam grabesc......) si,sincer,sper sa fie James :-P

.Astept tare nerabdatoare continuarea.Bey-Bey :wave:

_________________
Totul trece si dispare
E ca timpul trecator,

Iar eu stau privind adesea
Urmarind destinul lor.
Bate ceasul despartirii,
E un ceas sentimental,
Sper ca nu vei da uitarii
Ce am scris pe vertical.

Observatii - Evadarea

Povestea incepe bine, ai caracterizat tot ce ai putut caracteriza si ai dat din imaginatia ta cat de mult posibil. Insa nu ai caracterizat-o pe Elizabeth, ceea ce este inacceptabil avand in vedere ca este un personaj principal... Apoi, nu cred ca o eleva constiincioasa ca ea nu stie ce obiecte are dupa ce termina unul dintre cursuri... Anyway, daca acea noua cladire avea 130 de etaje, atunci primaria avea 40 si ceva? :-/

Dubioasa faza, dar ma rog, trec mai departe :-|

baiatul blond... este ceva cu el, prea direct intr-o situatie critica ca aceea, trebuia sa ne tii sub tensiune :-|

Observatii - A saisprezecea camera

Ai inceput descrierea fetei întocmai cand nu trebuia... Descrierile personajelor se fac in momentul cand apar in poveste, nu dupa ce ai scris o poveste intreaga :-|

However, cu tehnologia de atunci, nu cred ca ii trebuiau zece mii de comenzi calculatorului pentru a afla distanta dintre America si Japonia, cu atat mai putin un CD... Nici nu cred ca se vor mai folosi CD-uri, deja au inceput sa iasa din uz, acum se folosesc cardurile de memorie, respectiv stick-urile :-|

Nu cred nici ca vor mai exista televizoare cu plasma, cu atat mai putin telefoane mobile, uit-te doar cat a avansat tehnologia in 50 de ani, iar iteza de creare este in continua crestere, pana in anul 2189 vom fi parca intr-o alta lume...
Nu stiam ca Elisabeth isi scrie numele de doua ori, are doua camere? :-|

Iar chestia cu 4 costume pentru fiecare? pai erau 4 membrii, nu? 4 x 4=34? Of, matematica asta.....

Observatii - O intalnire cu domnlu Ratikan

Nu prea am intalnit probleme la capitolul asta, dar cu 800 de etaje iesi si din atmosfera Terrei :lol:

E interesant cum a luat povestea o intorsatura foarte placuta :-)

Dar nu stiu daca Elizabeth ar fi trebuit sa fie atat de directa fata de domnul Ratikan :-|

A fos putin exagerat.... In rest e ok :-)

Observatii generale

Stiu ca ne-ai implorat sa nu aducem vorba de asta, dar o opinie consta in verificarea tuturor aspectelor :-P

Am observat multe greseli de tastatura, dar si greseli de logica, exprimare, cacofonii, pleonasme :-|

Ar trebui sa ai mai multa grija la aceste aspecte, eventual cand iti gasesti timp, corecteaza-le ;-)

Succes in urmatoarele capitole, sper sa postezi cat de curand o continuare :-)

Merci pt., observati... acum lucrez la al 5-lea capitol.... :-D

_________________
Moartea e sansa.
Sa privesti viata sa ti-o jelesti,
Sa privesti ,, a doua sansa'',
Sa privesti sa gandesti,
Si niciodata viata sa ti-o jelesti!

( am incercat si eu sa ,, compun'')